Schizofrenia vorbirii in limbi

Un titlu dur, dar cât se poate de adevărat în zilele noastre. Înainte de a aborda subiectul acestui articol, vreau să înlătur câteva perspective greşite în ceea ce priveşte articolul. Acest articol, nu este scris cu scopul de a demonstra, dacă vorbirea în limbi este adevarată sau nu, sau dacă se mai practică vorbirea în limbi (prin Adevaratul Duh Sfant) în ziua de astazi sau nu. Acest articol, este scris cu scopul de a prezenta ceea ce se întâmplă cu adevarat, atunci când cei aşa-zişi „botezaţi cu Duhul Sfânt” încep să borboresească nişte cuvinte fără logică, fără tâlc sau cursivitate, repetând de mai multe ori aceleaşi cuvinte (urlând) sau aceeaşi silabă până li se „limbă plimba-n gură” susţinând că ei vorbesc şi în limbi îngereşti sau cereşti, pe lângă cele omeneşti. Şi, de parcă nu era destul, dupa ce fac acest număr ”minunat”, vin la tine şi îţi spun urmatoarele : ”Dacă nu ai vorbirea în limbi, nu ai Duhul Sfânt” sau : ”Daca nu vorbeşti în limbi, nu ai fost botezat cu Duhul Sfânt.” Şi pentru că aceste aberaţii mi-au fost spuse de mai multe ori, de diferite persoane, am început să studiez acest caz mai amănunţit şi am ajuns la o concluzie, că aceşti oameni pe care i-am descris mai sus, au ajuns nişte schizofrenici care se laudă cu schizofrenia lor, pe care o atribuie „Duhului Sfânt”. Pentru cei care nu ştiu ce înseamnă cuvântul „schizofrenie” : ”Boală mintală cronică caracterizată prin slăbirea şi destrămarea progresivă a funcţilor pshice şi prin pierderea contactului cu realitatea.” Pentru mai multe detalii: ”https://dexonline.ro/definitie/schizofrenie”
Schizofrenicii pe care i-am prezentat mai sus, susţin două lucruri pe care deja le-am menţionat, dar am să o mai fac încă o dată.
1. Dacă nu ai vorbirea în limbi nu ai Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt nu este un dar, ci este semnul Duhului Sfânt (pentru a demonstra că ai primit Duhul).
2. Există limbi îngereşti pe care ei le vorbesc.
Aceste două subiecte le voi aborda în acest articol şi voi demonstra be baza Scripturii, că aceste lucruri nu sunt adevarate, ci sunt false. Dar sunt susţinute, pentru a apăra schizofrenia de care nu vor să se despartă.
1 VORBIREA ÎN LIMBI ESTE UN DAR AL DUHULUI SFÂNT, NU UN SMEN AL DUHULUI SFÂNT.
Oamenii au avut Duhul Sfânt, pot avea Duhul Sfânt şi au Duhul Sfânt, fără să fi primit darul vorbiri în limbi.
ARGUMENTE :
a) DUHUL SFÂNT PREZENTAT ÎN VECHIUL TESTAMENT. În Vechiul Testament, ne este relatat că, o mulţime de proroci şi slujitorii a lui Dumnezeu, au avut Duhul Sfânt, fără să fi vorbit vreodată în limbi. Exemple : David, Ilie, Isaia, etc. Niciunde nu ne este relatat că ar fi vorbit în alte limbi, sau în limbi îngereşti (închipuite). Aşadar, Biblia (VT) ne relatează că, poţi avea Duhul Sfânt şi fără să vorbeşti în limbi.
b) DOMNUL ISUS NU A VORBIT ÎN LIMBI DELOC.
El este Exemplul pe care trebuie să-L urmeze orice credincios care a primit Duhul Sfânt a lui Dumnezeu. Noi, trebuie sa călcăm pe urmele Lui şi să ne asemănăm tot mai mult cu El în omul lăuntric. Dar, se pare că, în mintea celor prezentaţi mai sus, care insistă că: “dacă nu ai vorbirea în limbi nu ai Duhul Sfânt”, “Domnul Isus nu a avut niciodată Duhul Sfânt, deoarece, nu a vorbit în limbi.” Divinitatea care s-a întrupat pe acest pământ şi prin care avem intrarea la Tatăl, conform acestei teorii eretice, nu a avut Duhul Sfânt. “Săracul Domnul Isus, probabil că, dacă traia (în trup) acum pe acest pământ, ar fi fost dus la stăruinţă pentru Duhul Sfânt, ca să-L aiba şi El.” Asta se întâmplă când eşti schizofrenic, te desparţi de realitate şi te apropii de “baliverne”.
c) BIBILIA (NT) PREZINTĂ VORBIREA ÎN LIMBI CA FIIND UN DAR AL DUHULUI SFÂNT. 1Corinteni 1:4- „Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh”
Iar în continuarea versetului sunt prezentate darurile spirituale, printre care şi “vorbirea în limbi”:
1 Corinteni12:5-10-“sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor.”
“Unuia îi este dat într-un fel, altuia într-un alt fel”. Dacă toţi ar fi beneficiat de toate darurile, scria aşa : “Unuia îi este dat într-un fel şi tot aceluiaşi îi este dat în acelaşi fel”. Dar nu scrie niciunde acest lucru. Totuşi, unde scrie că, acelaşi dar (vorbirea în limbi) este dat tuturor? Nicăieri ! Şi încă ceva, Duhul le dă cum voieşte El nu cum voiesc oamenii. Şi le dă în parte, nu la “oală” acelaşi dar.
1 Corinteni 12:11- “Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum voieşte.”
Sfârşitul capitolului 12, pune accentul mai puternic pe acest adevăr absolut, (că nu toţi care au Duhul Sfânt, trebuie să vorbească în limbi)
1 Corinteni 12:28- “Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică întâi apostoli; al doilea, proroci; al treilea, învăţători; apoi pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor şi vorbirii în felurite limbi.”
Se vede clar o ordine a slujitorilor, cu diferite daruri rânduite de Dumnezeu. După cum scrie, unii au darul minunilor, “apoi cei ce” (sunt şi alţii care au alte feluri de daruri). Încă odată, nu spune ca au toţi aceleaşi daruri şi nu scrie niciunde că, dacă nu ai vorbirea în limbi nu ai Duhul Sfânt. Daca era atât de important acest lucru, se găsea cel puţin un verset care să scrie literar : ”Nu ai Duhul Sfant dacă nu vorbeşti în limbi” Sau : ”Doar cei care vorbesc în alte limbi au Duhul Sfânt.” Şi apoi, mai tare accentuează apostolul Pavel şi face distincţia în continuare spunând : ”Oare toţi sunt apostoli? Toţi sunt proroci? Toţi sunt învăţători? Toţi sunt făcători de minuni? Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc?” -1 Corinteni 12: 29,30
Sunt menţionate exact aceleaşi daruri, care sunt menţionate şi în versetul 28. Este clar că nu toţi. Toţi sunteţi apostoli? Nu! Toţi sunteţi proroci? Nu! Toţi sunteţi învăţători? Nu! Toţi sunteţi făcători de minuni? Nu! Toţi aveţi darul tămăduirilor? Nu! Toţi vorbiţi în alte limbi? Da! Ciudat, nu? Cum de dintre toate darurile, doar pe acesta îl împărtăşiţi toţi? Nu cumva, pentru că acesta este cel mai uşor de imitat, de falsificat? Probabil acesta este motivul, pentru că, dacă nu ar fi fost aşa, toti aţi fi vindecat. Deci : ”Toţi vorbiţi în limbi? Nu! Toţi tălmăciţi? Nu! Este vorbirea în limbi un dar al Duhului Sfânt? Da!
Există un singur verset, în care se spune că vorbirea în limbi este un “semn”,dar nu spune că, vorbirea în limbi este semnul Duhului Sfânt, cum pretind unii, ci spune că este un “semn pentru cei necredincioşi”.
“Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi”-1 Corinteni 14:22
Darul vorbirii în limbi, a fost dat unora, nu la toţi, ca să slujească ca semn celor necredincioşi. Iar contextul acestui text, ne relatează despre ce necredincioşi este vorba.
Verstul 21 al aceluiaşi capitol spune aşa: “În Lege este scris: „Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine, şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.”
Norodul este poporul Israel, buzele străine sunt neamurile şi profeţiile din lege s-au împlinit la cincizecime şi nu numai. Acum haideţi să punem versetele unul după altul, în ordinea în care sunt scrise: “În Lege este scris: „Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine, şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.” Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi”
Acum că, versetul 21 completează versetul 22, se înţelege mult mai limpede cine sunt necredincioşii, de ce unora le-a fost dat să vorbească în limbi, şi că scrie “semn pentru necredincioşi”, nu “semn al Duhului Sfânt.” Mai intreb înca o dată : ”Unde scrie că, vorbirea în limbi este semnul Duhului Sfânt, aşa cum spun majoritatea ce o practică?” Niciunde! O altă întrebare, cei care cereţi ca alţii să vorbească în limbi, pentru a vă demonstra dacă au Duhul Sfânt sau nu, din ce postură puneţi aceasta intrebare, din postura de credincioşi sau din postura de necredincioşi? Pentru că : ”este un semn pentru cei necredincioşi”, pentru ca ei să creadă.
În concluzie, vorbirea în limbi este un dar al Duhului Sfânt, nu un semn al Duhului Sfânt, ci un semn pentru necredincioşii din vechime a poporului Israel. Asta, dacă vrem să fim fideli termenilor în Scriptură...
Iar dacă cineva vrea să-şi justifice schizofrenia cu texte biblice din cartea Faptelor Apostolilor, spunând că : ”toţi care au primit Duhul Sfânt au vorbit în limbi”, le spun de pe acum, în cartea Faptele Apostolilor, sunt şi cazuri în care se spune că au fost botezaţi cu Duhul Sfânt şi nu menţionează niciunde că ar fi vorbit în limbi. Exemple: Famenul Etiopean, Apostolul Pavel, etc.

Articole Recomandate

Related Posts with Thumbnails